Astăzi în clasă am citit o carte despre o mamă șoarece și un micuț care au fugit din pădure dintr-un ‘boom’ teribil. Și au fost ajutați de șoareci de câmp, au împărțit haine și jucării. Și ca mamă și șoarece era greu – să rămâi fără tată, pe străin. Și ca șoarecii de câmp în toate au ajutat și au promis împreună refacerea pădurii, semănând-o cu semințe din provizii proprii. Am plâns, dar au fost lacrimi vindecătoare.
Știi, când vom fi plini, vom construi o nouă Ucraina. În pădurea noastră de curaj, putere, curaj – vom adăuga semințe de bunătate, sinceritate, dragoste împărtășită de noii noștri prieteni – frați și surori din întreaga lume. Să construim o țară care va deveni un simbol al stabilității, curajului, umanității. Și acum învățăm – de la prieteni din România, din întreaga lume. Și întreaga lume învață de la noi.